When you’re seeing things nobody else is, it makes perfect sense why you’d seek out other worlds to manipulate. Effortlessly jumping from realm to realm is becoming a feature of north west London rapper Knucks’ approach, driven by his unique way of understanding rhythm and seeing instrumentals. He commands both like Neo from The Matrix, bending the WAV to his will rather than being bound by its constraints.
În momentul în care percepi lucruri pe care nimeni altcineva nu le observă, vine de la sine ideea de a căuta lumi diferite pe care să le manipulezi. Saltul facil de la un tărâm la altul devine o caracteristică a abordării rapperului Knucks din nord-vestul Londrei, alimentată de modul său unic de a înțelege ritmul și de a percepe instrumentalele. El le conduce pe ambele ca Neo din The Matrix, îndoitând WAV-ul după voința sa, în loc să fie constrâns de limitările sale.
În primele sale trei forme de lucru – un album, două EP-uri – Knucks a făcut ca sunete și stiluri diferite să-i aparțină, schimbând narațiunile lor, dar păstrând esența intactă. Pe „Alpha Place” din 2022, el a reimaginat drill-ul britanic în felul său unic, îmbinând cu iscusință mai multă instrumentație și elemente din sampling-ul hip-hop-ului epocii de aur. Nu a fost doar o „răsturnare” sau o „viziune” asupra unui gen în creștere rapidă în popularitate; a fost construirea unei lumi.
Trei ani după lansarea acelui disc, Knucks își îndreaptă privirea spre orizonturi noi. În inima celui de-al doilea album al său, „A Fine African Man”, se află un an decisiv petrecut într-un internat din Nigeria. Efectul acelui an nu poate fi supraestimat, iar Knucks contemplă cum ar fi fost lucrurile dacă părinții săi nu ar fi luat decizia de a-l trimite acolo.
„Este un gând înfricoșător, dar nu știu dacă aș fi ajuns la facultate dacă nu aș fi petrecut acel an în Nigeria, iar dacă nu merg la facultate, atunci sunt o mulțime de lucruri pe care le-am învățat în ani și multe experiențe care probabil nu s-ar fi întâmplat. Dacă nu aș fi mers în Nigeria, nu știu cât de greu aș fi muncit pentru a mă asigura că ajung la studii universitare. Poate aș locui în aceeași zonă, pentru că, la întoarcerea din Nigeria, părinții mei nu au vrut să stau doar în cartier, așa că ne-am mutat în Hertfordshire. Nu știu, omule. Dar știu doar că nu ar fi fost bine.
Răsfoind acel an pivotal din viața lui, Knucks a venit cu idei cristalizate, dar fără o cale clară de a le transforma în povești coerente. Dragostea și aprecieria lui pentru film i-au arătat în cele din urmă direcția, inspirând unele fire narative de pe album. Pe piesa „Yam Porridge” cu Tiwa Savage, el povestește cum un act de filantropie norocos a devenit un moment care i-a schimbat viața pentru un bucătar întâlnit în timpul perioadei de la internat. Albumul este plin de aceste răsuciri inteligente, non-liniare, asemenea simfoniilor lente și delamate din „Cut Knuckles”, care își preia inspirația din clasicul britanic contemporan Slumdog Millionaire, „din perspectiva modului în care era spusă povestea, folosind prezentul pentru a spune o poveste despre trecut”.
Knucks subliniază versul: „My mixtape brought all the girls to my yard.” „Acum sunt eu după ‚Alpha Place’, așa că stau în casa mea și privesc mașina de spălat gândind: ’Ah, în Nigeria pe vremea aceea îmi spălăm hainele de mână. Acum am o mașină de spălat datorită a ceea ce muzica mea a făcut’,” explică el. „Am folosit mașina de spălat ca să mă întorc în timp și să vorbesc despre cum, pe vremuri, când îmi spălăm hainele manual, degetele mele se răneau.”
We may not have heard the stories on ‘AFAM’ so soon had it not been for the musical zeitgeist being dominated by the likes of west Africa’s Afrobeats or the sounds of Gqom from the eastern coast of South Africa. Before turning his attention to some of the continent’s sounds and feelings, Knucks was actually working on an entirely different project.
„Eu eram cam la un an și ceva de la începutul unui proiect cu Kenny Beats,” dezvăluie el. „Probabil eram la vreo 10 piese adânc în acel proiect, iar atunci am avut o întâlnire cu managerii mei și am discutat despre muzica africană. La acea vreme, exista o piesă Burna Boy, o piesă Rema, iar acestea erau cele mai mari piese. Așadar a fost logic să merg în această direcție, atât timp cât o pot face într-un mod gustuos și în același timp să vorbesc despre mine și despre drumul meu.”
Lucrul în acest spațiu nu i-a fost total necunoscut. „Tatăl meu avea un grup de dans african pe care l-a înființat; el cânta la tobe și la alte instrumente africane,” spune Knucks. „Am fost în grup când eram mic, iar cred că acolo mi-am dobândit ritmul. Ritmul este ceva ce ajungi să percepi subconștient, înțelegi ce zic?”
La fel cum Knucks a avut dintotdeauna nas pentru o poveste bună, el a avut întotdeauna și un ureche ascuțită pentru producție. „AFAM” adună toate aceste calități într-o armonie perfectă, iar distribuția pe care o avea Knucks este pur și simplu extraordinară. Este gama de expertiză pe care fiecare producător o aduce, fiecare fiind un virtuoz în dreptul său. Swindle pare aproape un dirijor, compunând melodiile pentru instrumentația live de pe album. TSB are stăpânirea completă a Afrobeats-ului și modul în care dă tobelor swing-ul potrivit, în timp ce saxofonul lui Venna și tobele celebre ale lui Emil ajută la construirea unei lumi în jurul liricii lui Knucks.
Totuși, Beat Butcha a fost în special cel care a asigurat că discul păstrează acea senzație distinctivă Knucks, chiar dacă a fost creat într-o lume total diferită. Abordarea producătorului de a folosi mostre de la zero a fost cheia acestei lucrări și l-a lăsat pe rapper-ul surprins. „Este clar că una dintre treburile mele este de a coopera cu piesele, pentru că sunetul meu se bazează pe a suna ca muzica veche,” explică el. „Așadar, acolo unde văd că el creează acele lucruri de la zero, omule, m-a răscolit. Indiferent cât de african ar părea sunetul tobelor sau oricât de altfel ar suna, atât timp cât are o mostră veche, se leagă înapoi de ceea ce oamenii mă știu cu adevărat că pot oferi.”
Deși „AFAM” ar putea fi o abatere de la așteptările unora dintre fanii „Alpha Place”, fanii de odinioară vor recunoaște semnele distinctive. Knucks se află într-un moment crucial atât în cariera sa, cât și în viața personală, într-un punct de tranziție despre care mulți au crezut că rapperii în special se luptă să-l gestioneze. Tranziția lină de la „Alpha Place” la „AFAM” arată că Knucks se maturizează ca vinul fin, intrând în primii săi treizeci cu eleganță și amintindu-ne că sinceritatea este ingredientul-cheie.
„It made sense to go in this direction, as long as I could do it in a way where it’s tasteful”
„Cred că onestitatea este importantă – să știi ce le place oamenilor la tine și să păstrezi acele elemente din tine, dar să-ți permiți să te adaptezi și să fii cinstit în privința acestor adaptări,” spune Knucks. „Cred că ceea ce atrage oamenii la rapperii mai în vârstă este că ei rapping ca și cum ar avea în continuare 21 de ani. Vorbește despre îmbătrânire, despre lucrurile pe care le realizezi despre viața ta pe măsură ce îmbătrânești.”
Knucks este un talent generational, iar onestitatea sa l-a menținut mereu în fruntea unui gen predispus la vicisitudini. Așadar, oriunde merge muzica lui în viitor, nu există îndoială că Knucks va continua să evolueze grațios.
„A Fine African Man” al lui Knucks va fi lansat pe 31 octombrie prin No Days Off
