Duo-ul canadian Softcult își ia titlul albumului său de debut, încântător, din citatul celebru al lui Alexander Den Heijer: „Când o floare nu înflorește, repari mediul în care crește, nu floarea.” Ideea unei schimbări fără teamă în căutarea a ceva mai bun reprezintă o declarație de misiune pe care cele două surori gemene, Mercedes și Phoenix Arn-Horn, o cunosc bine. Ele au petrecut mai mult de un deceniu cântând în grupul pop-rock Courage My Love, dar au părăsit formația în 2020, după ce viața pe o casă de discuri mare devenise prea sufocantă pentru a continua.
Softcult a apărut la scurt timp după aceea, în 2021, cu „Another Bish”, un imn dreampop tăios care a arătat cum perechea refuză să fie îmblânzită. Patru EP-uri încărcate de grunge, influențe Riot Grrl, au urmat, alături de zine-uri handmade, o comunitate online strâns legată și turnee în deservirea Muse și Incubus. La fiecare pas, cele două au cultivat cu grijă o lume DIY în care exprimarea cathartică a sinelui este supremă.
Ceruia cele două niciodată nu au sunat atât de sigure pe ele însele ca pe albumul lor de debut auto-produs, „When A Flower Doesn’t Grow”. Acest disc-concept, despre eliberarea din cicluri de opresiune, abuz și conformism, începe cu piesa eterică „Intro”, apoi „Pill To Swallow” îl face pe Mercedes să recunoască cât de disperate pot părea lucrurile în 2026 („nu mai promisiuni despre zile mai bune”), dar găsește puterea să meargă înainte indiferent de situație.
Pe „When A Flower Doesn’t Grow” există suficiente piese alimentate de furie pentru a provoca capete înclinate. „Hurt Me” este o purjare explozivă ce răsună ca Nirvana în forma sa cea mai feroce, iar „Tired!” reprezintă un atac punk direct, dur („obosit de așteptări, obosit de explicațiile tale,” bofetele mânios rostește Mercedes). Parcursul shoegaze al „Naïve” și tonul voios-pop-rock al „Queen Of Nothing” sunt livrate cu furie încleștată, în timp ce „16/25” — în cursul său galopant — este mult mai direct în a denunța bărbații prădători. „She Said, He Said” este la fel de tăios, dar versurile într-un stil spoken word, care alunecă între sarcasm și venin, adaugă o dimensiune suplimentară protestului trupei bazat pe gură de chitară.
Debutul Softcult reprezintă o evoluție încrezătoare a punk-ului lor acru, dar totodată îi poartă spre teritorii îndrăznețe. Pop-ul puternic, apoi lin, de tip slacker, al piesei „Not Sorry” este o explozie de euforie, cea mai veselă pe care trupa a sunat vreodată, în timp ce piesa de încheiere „When A Flower Doesn’t Go” îi vede pe cele două încercând un folk acustic descompus și post-rock-ul arzător. Se simt confortabile cu ambele extreme, dar momentul deliberat delicat „I Held You Like Glass” ar putea fi momentul cel mai puternic al albumului, creând spațiu pentru o reflecție tandră prin inimi frânte șoptite.
Detalii
- Casa de discuri: Easy Life Records
- Data lansării: 30 ianuarie 2025
