Nu se cunosc multe despre enigmaticul Dove Ellis, însă avem trei fapte concrete. Primul: este un cântăreț-compozitor irlandez. Al doilea: noile vedete ale generației, Geese, sunt confirmate ca fani, iar trupa l-a invitat ca singurul său artist de deschidere pentru turneul lor nord-american. Al treilea: oricine îl ascultă pe Dove Ellis poate confirma că posedă o voce cu adevărat impresionantă. Iar odată cu lansarea albumului său de debut, „Blizzard”, Dove Ellis își onorează promisiunile aduse de entuziasmul pe care l-a însoțit în concertele sale regulate din 2022.
În comparație cu prestațiile sale live, de o amploare aproape cinematografică, „Blizzard” este ciudat de intim. Este pop de tip dormitor, dacă dormitorul ar fi o catacombă franțuzească cu tunelurile închise. Simți fiecare fisură din vocea lui Ellis, iar piese ca „Little Left Hope” își extind vocea într-un cor fantomatic, greu de reprodus în concert. El este capabil să emita răcnete ale sufletului care te lasă fără suflare, așa cum se întâmplă pe „Tie Your Hair Up”. Această intimitate poate totuși să tempereze piese precum „Away You Stride”, care în mod normal reprezintă momentul în care Ellis își lasă energia să iasă în direct.
Un alt obstacol pe care îl impune vocea lui Ellis sunt comparațiile inevitabile cu Jeff Buckley. Când sună la fel de asemănător cu o figură emblematică precum Buckley, va trebui să faci mult pentru a te diferenția de rest. Cea mai mare forță a lui Ellis în acest sens este lirismul său, care oscilează între senzual și abstract la poezii mai directe, cum ar fi „Love Is”, unde declară: „Dragostea nu este mapată după citate, și nu este ceea ce pare”. Deși nu știm câți ani are Ellis, ai senzația că este un suflet înțelept dincolo de anii săi (probabil tineri), iar acea maturitate ridică lirismul său peste ceea ce te-ai aștepta să întâlnești într-un simplu tribut Buckley.
Ellis își arată, de asemenea, riscuri în instrumentația sa. „Jaundice” este un jig irlandez zgomotos, în timp ce piese precum „Heaven Has No Wings” includ scântei de instrumente cu rădăcini pământii, ce-l poziționează relativ mai mult lângă trupe ca Black Country, New Road. Fulgurațiile sonore ciudate care marchează „To The Sandals” indică orientări mai experimentale decât majoritatea materialului din „Blizzard” i se atribuie.
„Blizzard” este în mare parte o colecție de piese solide la chitară, și surprinde energia nestăvilită care i-a adus lui Ellis aprecierea critică atât de devreme în cariera sa. Deși ar putea să-și facă sunetul puțin mai personal, el este deja înarmat cu o voce generatională, o mentalitate exploratorie și un stil de scriere unic. Ceea ce va urma din această furtună promite să fie ceva cu adevărat incitant.
Detalii
- Casa de discuri: AMF/Black Butter
- Data lansării: 5 decembrie 2025
