Dacă „Planet Her” din 2021 este o lume fantastică învăluită de pop lucios și farmec extraterestru, atunci al cincilea album al lui Doja Cat, „Vie”, este menit să fie sora sa muzicală „masculină”: o călătorie intimă, senzuală, țesută cu synthuri vesele și bas funk. Albumul rareori pare autoritar într-un mod tradițional asociat masculinității; în schimb, se bazează pe textură, groove și fluiditatea vocală, creând o experiență seducătoare, immersivă, care refuză să stea pe loc. Modul vocal metamorfic al Doja — trecând de la falsete tremurătoare la accente animate de rap — este liantul, scărpinând, răsucind și reluând peste beaturi, ca un turntablist care stropește vinilul.
Primii pași greșiți scot în evidență tensiunea dintre intenție și execuție în acest proiect. Având în vedere inspirațiile anilor ’80 ale albumului, single-ul principal „Jealous Type” este o interpretare clișeu, cu linii melodice strălucitoare, vesele, îmbinate cu disperarea romantică, dând impresia unei introduceri slabe în album. În mod similar, „Couples Therapy” și „Stranger” își încetinesc avansul, oferind producții de calitate, dar puțin ceea ce te determină să te miști.
Dar aceste scăderi minore sunt estompate în clipa în care „Gorgeous” pătrunde din difuzoare – când groove-ul, senzualitatea și joaca ieșită în evidență ating forma lor maximă. Exprimă o încredere degajată, distinsă, care te face să vrei să te miști în jurul lumii, ca și cum ai fi Jessica Rabbit. „All Mine” demonstrează dexteritatea vocală a Doja, registrul său înalt, jazz-blues, plutind deasupra beat-ului înainte să se introducă din nou în el ca un DJ care rotește vinilul. În „Take Me Dancing”, contribuția unică a lui SZA apare drept cameo, nu ca o pârghie, aducând o bucurie multigenerațională ce amintește de hituri Cameo, „Candy” și „Word Up!”, dar fără să umbrească vreodată autoritatea Doja asupra piesei. Pe parcursul acestor piese, demonstrează că vocea ei este atât instrument, cât și performer — seducătoare, jucăușă și extrem de inventivă.
Pe parcursul întregului „Vie”, Doja nu se bazează pe o masculinitate brută în modul în care ai crede; în schimb, ea adoptă dominația prin gesturi feminine, precum gelozia, seducția și manipularea emoțională. Încă este autoritară, doar că este învăluită în blândețe, nu în swagger. Se ivește o mostră în „Lipstain”, care surprinde perfect puterea jucăușă, uneori tăioasă, a femeilor, în timp ce mușcă peste ritmul nostalgic: „Fiecare fată este o regină, dar eu sunt șeful / Trebuie să ne marcăm teritoriul pentru ei, băieți, fată.” Însă atunci când se joacă cu o atitudine casual de misandrie la modă în „AAAHH MEN!”, atinge ceva mai aproape de adevărata masculinitate de tip atac-dog, abordând lupta dintre atracție și repulsie față de specia masculină.
Alegerea producției Doja amplifică acest efect. Sintetizatoare puternice în stilul anilor ’80, basuri letale și ocazional 808-uri moderne se îmbină pentru a menține albumul în mișcare și captivant. „Acts of Service”, „Make It Up” și „Silly! Fun!” suprapun acorduri bogate, bluesy peste synth-uri deformate pentru a crea groove-uri senzuale, orientate spre corp. Până la închiderea cinematografică, „Come Back”, pare că aplauzele finale într-un film de adolescent din anii ’80: reflectiv, strălucitor și plin de rezoluție după o călătorie kaleidoscopică prin iubire și dorință.
„Vie” demonstrează că Doja Cat rămâne transformatorul suprem al pop-ului, oferind un album care se mișcă, seduce și distrează în propriile sale condiții. Acum, folosind nostalgicul power-pop drept vehicul, vocea Doja — care se metamorfosează, scârțâie, fluturi și croonează — îl conduce cu accelerație maximă, păstrând fiecare piesă în viață. Este intim, jucăuș și pur și simplu distractiv, iar odată ce te prinde, nu te mai lasă să pleci.
Detalii
- Casa de discuri: HYBE / UMG
- Data lansării: 12 august 2024
