EXO au fost întotdeauna artiști ai unui album. Chiar și atunci când o piesă principală domină discuția, cele mai bune lucrări ale formației se află în modul în care își construiesc universul sonor: ordinea pieselor, atmosfera creată, vocile bogate. Cel de-al optulea album de studio al lor, „REVERXE”, își întărește această identitate, în timp ce dezvăluie ce se întâmplă atunci când planul inițial suferă modificări.
Cu membrii Baekhyun, Chen și Xiumin scoși din echipă în contextul disputelor contractuale în desfășurare cu casa de discuri a trupei, SM Entertainment, „REVERXE” apare semnificativ mai suplu. Cu doar șase dintre membrii formației – Suho, Chanyeol, D.O., Kai, Sehun și Lay, care se întoarce – contribuind la discul nou, există mai puține armonii suprapuse, mai puțin „cushioning” melodic și mai mult spațiu negativ decât ceea ce EXO este cunoscut. Într-un fel, acest lucru oglindește momentul instabil al SM, făcând ca albumul să pară modelat în egală măsură de absență și de intenție.
Această tensiune dintre prezență și absență este încorporată în ritmul albumului. „REVERXE” își expune fișierele cele mai explozive încă din start, aruncându-se cu „Crown”, o călătorie palpitantă în stilul SM, care sare între rap, melodie și viteză pură. Chanyeol și Sehun schimbă strofe pline de vervă în timp ce refrenul se înalță, susținute de baza vocală stabilă a lui D.O. și Suho, înainte ca producția să aducă totul înapoi în curentul său umbros.
Momentumul se intensifică doar pe „Crazy”, care își rezervă cea mai bună mutare pentru final. După bridge, accelerează tempo-ul și pătrunde într-un techno pulsant, exact tipul de escaladare de la sfârșit de piesă în care EXO au excelat dintotdeauna. „Suffocate” este piesa cea mai satisfăcătoare a albumului, deși: este dansantă și întunecată în maniera perioadei „Obsession”, cu un simț al mișcării înainte care nu lasă în schimb piesa să stea pe loc. Aici, vocile se potrivesc, iar Kai, în special, vinde hook-ul, sprijinindu-se pe versuri („sufocă-mă acum”) cu suficientă căldură pentru a părea urgentă în loc de melodramatică.
Partea a doua a „REVERXE” este mai lină, mai aeriană și mai casuală, uneori în avantajul său și uneori în dezavantajul său — iar aici revenirea lui Lay se simte cea mai naturală. „Moonlight Shadows” marchează această răsturnare, o piesă de R&B nocturnă, cu tempo lent, ce funcționează ca balama acestei opere. De acolo, „Touch & Go” plutește într-un slow-burn aerian, iar „Back Pocket” alunecă într-un groove ce tinde spre anii ’90, cu bas funky. „Flatline” reprezintă cea mai mare întoarcere spre stânga a acestei serii, apărând ca indie pop-rock cu un lift curat și lucios.
A firmare, momentele mai slabe ale albumului sunt cele care se croiesc prea mult după trenduri sau prea sigur. „Back It Up” flirtă cu convenții sonore zgomotoase într-un mod care nu se potrivește în totalitate cu punctele forte ale EXO. „I’m Home”, în schimb, este locul în care plenitudinea lipsă a albumului se simte cel mai clar. Are încrop porțiunea de a deveni o baladă clasică de iarnă EXO, dar fără vocile lui Baekhyun, Chen și Xiumin nu se dezvoltă în catarsisul pe care îl aștepți.
Ca un album marcat de absență, atât în componența sa, cât și în infrastructura creativă din jurul său, „REVERXE” pare să fie mai suplu prin proiectare, dar niciodată greu. Nu rescrie canonul EXO, însă cele mai bune momente ating cu precizie suficientă ceea ce pot face băieții – și asta rămâne mai mult decât pot gestiona în opt albume majoritatea trupelor.
Details
- Casa de discuri: SM Entertainment
- Data lansării: 19 ianuarie 2026
