„În pântecele meu, ți-am construit o casă”, ea reverberează asupra „In My Womb”, închiderea bolero a EP-ului ei din februarie, „Aporiamor”, lansat patru ani după această inspirație răsăturată. O explorare a femeilor care îngrijesc „atenția lor se dăruie prea ușor”, melodia atinge doar suprafața abilității lui Esteban de a modela un devotement feminin visceral și o dispariție în dragoste, îmbrăcată în tragedie picturală și sensibilitate literară.
Pe un chat video întrerupt, tânăra de 29 de ani hoinărește în afara unei săli de sound-check în Lyon, Franța, unde cântă în deschidere trupei canadiene de electronică Austra. „Există o tentă feministă în multe dintre versurile mele”, meditează ea. La fel ca instalația lui Bourgeois, arta bogată a lui Esteban descrie feminitatea prin abstracții. „Aporiamor”, de exemplu — a doua colecție a artistei cu sediul în Londra, după „The Art Of The Concrete” din 2021 — conține revelații sincere din partea unei „fete de iubire” moderne, pe fundalul unui alt-pop experimental etalat cu coruri.
Încadrat de un portmanteau latin fabricat, care înseamnă „moartea contradicției iubirii”, titlul său imaginează o iubire pură, lipsită de complicații și de suferință, doar pentru a al timpi un set de piese care demonstrează imposibilitatea acesteia. „Titlurile mele sunt afirmații ale sinelui, însă orice lucru viu este mereu în mișcare și schimbare,” explică ea, confruntându-se cu instabilitatea iubirii. „Ar fi o contradicție a vieții în sine să încerci să găsești ceva static și nemișcat.”
Pătrunzătoarea și incendiară „Fireworm” descrie necesara reinvenție de sine după o despărțire; suprarealismul tenebros al „The Splinter (In His Eye)” urmărește rănile din spatele alcoolismului fostului iubit; iar electronicul „Niño” abordează în mod combativ prototipul masculin imatur — poate singura constantă. „Viața îmi spune să fiu artistă. Să-mi se frângă inima este o mare muza,” explică ea. „Sunt o fată de iubire. Încerc să-mi țin inima deschisă pentru că asta face ca viața să fie bună. Dar na… suntem fierți. Unde sunt toți bărbații tineri? Sunt toți grozavi înfumați de egocentrism, mai ales britanicii.”
Ridicând, crescută de un tată britanic și o mamă argentiniană în Barcelona, Esteban s-a mutat în Marea Britanie în urmă cu peste un deceniu pentru a studia jazz la Guildhall School of Music and Drama. „Trecerea din Spania în Anglia reprezintă un salt uriaș,” explică ea. „Venind din Spania, cunoștințele mele muzicale erau reduse. Nu auzisem de Aphex Twin până ajunsesem la Guildhall.”
Copilăria lui Esteban a fost colorată de muzică clasică, romantică și jazz, pe care părinții o includeau des în viața de zi cu zi. În curând, a început să studieze la un conservator local: „Voiam să învăț. Tata cânta la pian; repeta „The Entertainer” iar și iar. Avem instituții foarte bune în Spania, iar acestea sunt ieftine. E uimitor că am avut acces la acea educație.”
Ulterior, cântecul coral — alimentat de o fascinație pentru muzica franceză Les Choristes și o admitere în Corul Copiilor Cor Infantil Amics de la Unió — a edificat limbajul emoțional în jurul armoniei care definește azi sunetul său grandios. „A devenit nucleul vieții mele muzicale,” spune ea. Între timp, Green Day, Beyoncé și Queen i-au diversificat anii de adolescentă.
Acest patrimoniu dual — și opoziția între clasic și contemporan — este centrul propunerii Elsas. În timpul creației lui „Aporiamor”, Esteban a dorit să îmbrățișeze și să însumeze această hibride. „Toată lumea își caută un limbaj pentru a exprima emoția. Mă îndrept spre ceea ce se simte autentic; modul în care îmi exprim emoția.”
Astfel, EP-ul multilingv găsește elemente de reggaeton și R&B înecate între pop electronic alternativ contemporan, în timp ce vocile antrenate în corul crează o antichitate mediteraneană. „Aporiamor” se hrănește de la baladă cerebrală, corală („Fireworm”) la electronica industrială („Niño”) cu hotărâre, fără a-și abandona însă libertatea. În căutarea acestui cadru sonor oscillant, Esteban a identificat un sens concret al identității în patrimoniul său dublu. „Există o sedimentare a ceva ce pare a fi o voce, chiar dacă nu există un gen specific cu care să mă identific. Au trecut ani buni de explorare a meșteșugului meu; am distilat părțile care sună potrivit,” spune ea.
Această distilare este parte din contribuția Idrîsî Ensemble, un grup vocal mediteranean medieval din care Esteban face parte. „Explorarea unei vechimi a vocii mele [în grup] m-a făcut să mă reconectez cu poezia moștenirii mele. Limba mea poetică a fost întotdeauna construită în jurul muzicii în limba engleză,” explică, subliniind că engleza are un vocabular „imens, uimitor,” „dar există un loc mai primordial pentru spaniolă în mine […] Și vreau ca oamenii să se conecteze cu muzica în spaniolă. Asta este vibe-ul, acum. Acea muzică ajunge în lumea [vorbitoare de engleză].”
Ca exemplu, la BRIT Awards 2026, colega catalană Rosalía a câștigat în categoria Artișt International pentru discul său din 2025, clasic, avangardist, multilingv „Lux”, și a îndemnat industria să celebreze diversitatea în muzică, cultură și limbă. „Am fost foarte fericită că a câștigat și a spus ceea ce a spus,” spune Esteban. „Într-un peisaj post-Brexit, simt că sunt o minoritate […] Vreau să continui să fac parte din acel altfel,” mai adaugă. Ea aspiră la o grandiozitate similară celei atinse de Rosalía pe „Lux”. „Să fac un album cu orchestră este visul meu. Obiectivul meu cel mare este să am buget suficient pentru a face un disc la un calibru epic, pentru a exprima fără limitări.”
Vreau ca oamenii să se conecteze cu muzica spaniolă. Aceasta este vibrația, acum. Acea muzică ajunge în lumea [vorbitoare de engleză]
Mai târziu în această lună, va susține primul ei headlining la The Waiting Room din Londra. „Într-o lume ideală, aș avea o trupă de 20 de oameni,” recunoaște. În ultimii doi ani și jumătate, a făcut turneu cu cântăreața britanică de alt-R&B (și acum prietenă apropiată) Sampha, în calitate de membră a trupei sale live, cântând la pianuleț și voce de rezervă. Există deja un standard stabilit. „Vreau ca spectacolele mele să fie o experiență, nu un gig.”
În cele din urmă, exaltarea lui Esteban a vechilor tradiții mediteraneene și a măreției inspirate de clasic se unește cu o renaștere în pop-ul spaniol. În videoclipul pentru „In My Womb”, Elsas apare ca o atracție de galerie, nu deosebit de diferită de „Femme Maison, 2001”: o siluetă feminină, vizibilă, venerată, vulnerabilă. Poveștile ei de iubire îi dau năvală prin secole, privite cu fascinație. Acestea sugerează că povestirile „fetei de iubire” ale Esteban sunt universale, încărcate cu o moștenire a feminității mediteraneene, o torță transmisă către și de către Elsas – o energie „primală” în veșnicie.
„Este divinul feminin,” cântă Esteban pe „Finalise U”. „Fără a suna prea exaltat,” mărturisește, plimbându-se în lumina soarelui, „este distractiv să explorezi Elsas ca o entitate imortală ce se întinde dincolo de sfera fizică. […] Vreau ca muzica mea să rămână și să atingă oamenii.”
EP-ul „Aporiamor” al Elsas este disponibil acum prin Lapsus Records.
