Griot din diaspora udându-și rădăcinile

4 noiembrie 2025

Pe măsură ce sunetele ogene răsună și valurile se sparg, Knucks spune încă de la început: „Mi-am spus mereu / Înainte de orice altceva, sunt un bărbat african.” Este o linie care setează tonul celui de-al doilea album al său, „A Fine African Man” — o declarație, o întoarcere acasă și un manifest, toate în același timp. El a fost întotdeauna un povestitor al cărui spirit londonez a modelat fluxul său, dar moștenirea nigeriană pulsează discret sub fiecare vers. Acum, ajuns la trei decenii, rapperul-producătorul a dorit să creeze ceva pentru cultura sa, transformând rădăcinile într-un limbaj universal care poate să treacă cu ușurință prin străzile din Lagos, precum și prin cartierele din Londra.

„A Fine African Man” îl poziționează pe Knucks ca pe un griot modern al diasporei: cronicar, sărbătoritor și traducător atât pentru insiders, cât și pentru cei invitați să fie incluși. Deși s-a născut în nord-vestul Londrei, acest disc depășește simplul rap britanic printr-o poveste mai amplă despre identitatea africană, explorând copilăria, masculinitatea și diaspora printr-un farmec cinematic și o reflecție intimă. Piesa de deschidere, „Masquerade”, este un exemplu frumos: cu părinții săi adăugând accente ca sunetele ogene și chemarea numelui real al lui Knucks — Afamefuna —, care înseamnă „Numele meu nu va fi uitat” —, intros-ul este o chemare ritualică eterică, adunând pe toți ca acasă înainte ca cineva să relateze o poveste de o importanță deosebită.

Pe parcursul „A Fine African Man”, versurile lui Knucks se mișcă în ritmul poeziei rostite — ca intrări în jurnal, trăite pe deplin și neremarcate. Dar momentul cel mai tandru vine pe „Yam Porridge”, unde își amintește de sinele său mai tânăr, singur într-un internat din Nigeria, găsind acasă în alinarea unei doamne de cantină care pregătea cea mai bună farfurie din oraș. Vocea Tiwa Savage plutește dulce („Orice îți dorești, sunt aici / Încredere deplină, fără teamă”), oferind căldura binevoitoare a mângâierii materne. „Yam Porridge” este cea mai clară dovadă că Knucks este unul dintre cei mai ascuți povestitori ai acestei generații — rap-ul autentic nu trebuie să fie în mod necesar complex din punct de vedere liric sau extrem de conceptual: uneori, cuvintele simple funcționează la fel de bine.

Deși acest album reprezintă o nouă explorare sonoră pentru Knucks, poți totuși să surprinzi umbrele fundației pe care și-a clădit cariera. De la debutul său din 2014, mixtape-ul „Killmatic”, Knucks a privilegiat mereu pulsul groove-ului și al ritmului, perfecționând echilibrul dintre stare și sens — făcând obișnuitul să pară cinematic. Pe „A Fine African Man”, acel instinct a înflorit frumos. „Are You Okay?” este plin de senzualitate neo-afrofusion, cu căldura basului și clape lucioase, dar cu adâncime sub strălucire. „Pure Water” aduce înapoi producția drill sumbră care i-a construit legenda inițială, întruchipând rafinamentul neîncetat care-l definește pe Knucks: mereu în mișcare cu scop, alergând după ceva real.

Totul este realizat cu o mândrie nigeriană evidentă, manifestată prin bravadă. „No Shaking” îl vede pe Knucks colaborând cu Phyno, schimbând versuri în limba maternă peste un beat care se distorsionează într-un stil grimetrap, îmbinând asprimea Londrei cu swagger-ul Lagosului. Apoi vine „Nkita” alături de disruptorul UK trap Fimiguerrerro — o piesă agresivă, plină de aroganță despre a fi numărul unu, care adaugă o notă de tăietură discului în cea mai liniștită parte a acestuia. Când ajungem la piese precum „Container”, în stil amapiano plin de vivacitate, și „Palm Wine”, cu groove-ul său, întregul disc devine o sărbătoare care se extinde în colțurile îndepărtate ale diasporei.

„A Fine African Man” strălucește ca o reprezentare vibrantă a culturii igbo prin ochii cuiva care aparține și, odată, a fost străin. Folosind dragostea, lupta și creșterea ca paletă de culori, Knucks pictează din amintire și din observație deopotrivă. Dacă „Alpha Place” oglindea Londra, aici Knucks își îndreaptă oglinda spre Nigeria, sădind rădăcinile sale prin sunete și obiceiuri din patria sa. Nu mai este băiatul din Kilburn; Knucks stă drept ca un adevărat bărbat african, al cărui talent nu va fi uitat.

Detalii

  • Casă de discuri: No Days Off
  • Data lansării: 31 octombrie 2025
Andrei Popescu
Andrei Popescu
Sunt Andrei Popescu și muzica m-a inspirat încă din adolescență. Îmi place să descopăr artiști noi și să împărtășesc povești care dau culoare scenei muzicale românești și internaționale. La NoutatiMuzicale.ro scriu articole prin care vreau să aduc cititorii mai aproape de energia și emoția fiecărei melodii.