“I“Mă simt ca cea mai proastă versiune a mea în acest moment,” recunoaște Stella Donnelly cu un zâmbet, fața îi este luminată de un halou de luminițe de zână care i se aprind deasupra în șura din Naarm/Melbourne de unde se conectează. Au trecut trei ani de când cântăreața și compozitoarea nu a mai împărtășit muzică lumii, însă cu lansarea iminentă a celui de-al treilea album, „Love And Fortune”, ea simte nevoia să revină în mediul online și să vorbească despre ceea ce a creat, în interviuri ca acesta.
„Nu mai este doar despre această idee imaginară de potențial,” continuă ea. „Indiferent cât de mult muncesc la mine ca să mă pregătesc pentru acel sentiment, mă trezesc făcând comparații și permițând nesiguranțelor să mă prindă din urmă.” Din fericire, de data aceasta a găsit un leac captivant: „Am început să neutralizez acel sentiment scriind deja încă un disc. Simt că acum este momentul perfect să continui cu starea pe care am simțit-o în ultimii ani de a compune și de a dori să creez mai multă muzică.”
A avea acest impuls nu a fost întotdeauna garantat pentru Donnelly. Când a încheiat turneul pentru al doilea său album, „Flood”, în 2023, era epuizată și se simțea izolată, iar pentru această situație a decis să se retragă din muzică în loc să își forțeze limitele în timp ce „stocurile ei erau goale”. „Am luat o alegere curajoasă sau proastă – încă nu sunt sigură care dintre cele două – să mă opresc, să iau o gândire rapidă și să fiu curioasă dacă muzica mai face parte din viața mea,” explică ea.
Pierderea impulsului pe care îl construise în jurul muncii sale reprezenta „o teamă uriașă tot timpul”. Însă a depășit momentul, bazându-se pe autori queer, non-binari și femini, la care se gândea în nopțile petrecute în șura casei împărțite. „ Îmi imagineam pe Maggie Nelson sau Sheila Hetty sau chiar Amy Liptrott lucrând singure și această imagine îmi oferea un confort exemplar,” spune Donnelly. „De asemenea, faptul că știam că ceea ce creez acum, chiar dacă ar merge bine pe piața comercială, este adevărat și rezultat din cel mai bun posibil.”
În cele din urmă, muzica a chemat-o înapoi, iar „Love And Fortune” prinde contur. Este o revenire frumoasă – uneori goală, pe alocuri minimalistă, alteori înviorată de energie – care abordează sfârșitul unei prietenii, refuzând să dea vina în totalitate pentru modul în care lucrurile au decurs. Citiți în continuare interviul nostru despre cum să te retragi, să rezisti „momentelor triste pe ringul de dans” și despre direcția în care merge Donnelly de aici înainte.
După ce ai terminat turneul pentru „Flood”, ai decis să iei o mică pauză de la muzică. Cât a durat asta?
„Cred că am întrerupt practic totul. Nu am scris nicio piesă. Nu m-am apropiat de muzică vreo jumătate de an, poate chiar mai mult. Apoi Jack [Gaby], din trupa mea, și-a lansat propriul proiect solo și eu am început să cânt bas pentru el în acel proiect. Apoi am început să înregistrăm muzica lui, am început să susținem concerte, iar eu m-am alăturat încă două trupe care cântau în jurul Melbourne-ului. Aceasta m-a readus să merg din nou la spectacole, iar apoi am lucrat într-o brutărie împreună cu alți muzicieni, ascultând muzică toată ziua. Când ajungeam acasă, simțeam nevoia să iau chitara în mână sau să mă așez la pian.”
„Totul s-a schimbat pentru mine, simțeam că trebuie să îmi iau din nou chitara sau să compun un cântec. Era ca și cum aș fi având o zi plictisitoare, dar ascultam multă muzică și vorbeam cu multe persoane. Eram gata să-mi exprim sentimentele prin muzică.”
A fost ca o întoarcere la începuturile tale, înainte să lansezi ceva?
„Da, exact. A fost formula perfectă – plictiseala este foarte benefică pentru mine, iar, din păcate, turneele sunt cele mai puțin plictisitoare. Așadar, plictiseala aceea a alimentat dorința de a adăuga mai mult culoare în propriul meu univers la sfârșitul fiecărei zile.”
Ai spus mai devreme că te-ai alăturat altor două trupe și că cânți în proiectul lui Jack. Cum ți-a adus aceste experiențe înapoi în muzică și în a lucra din nou la propriile piese?
„A fost minunat pentru că, în momentul în care am lansat EP-ul meu [„Thrush Metal”], cântam în trei trupe în jurul Fremantle, iar niciuna dintre acele trupe nu era proiectul meu. Asta a fost întotdeauna norma pentru mine, până să ies cu un EP care a explodat într-un mod pe care nu mi-l imaginam. Dacă aș fi știut, probabil că nu aș fi inclus EP-ul sub propriul meu nume. M-am simțit ca o jucătoare de tenis, nu ca într-o echipă de fotbal. Aș vrea să fiu într-o echipă de fotbal!
Oricum, a fost ceva foarte ciudat pentru mine să încerc un proiect solo, iar să fiu în trupa lui Jack la bas este locul meu fericit, cu adevărat. Este atât de distractiv. Acum că ne mutăm spre lumea live a muzicii mele și repetăm pentru spectacole, îmi place cu adevărat pentru că pare a fi mai mult colaborativ din nou.”
De ce se simte acum mai colaborativ? Ce s-a schimbat?
„Am o trupă grozavă. Am avut întotdeauna o trupă bună. Avem timp – aceea este o altă formă de lux. „Flood” apărea în timpul turneului, iar nu prea aveam timp să aducem piesele înapoi în spațiul potrivit… era în jurul perioadei COVID, a fost destul de nebun. Repetăm în fiecare miercuri seară în această cameră [se arată în jur]. Aceasta este marea mea șură mică pe care am creat-o, pregătim mâncare – bagăm câteva plăcinte la cuptor și ne așezăm la masă, mâncăm cina și apoi cântăm timp de câteva ore. A fost atât de bucuros. De asemenea, revenind la piesele vechi a fost foarte distractiv pentru că timpul petrecut departe mi-a oferit o perspectivă despre cât de mult îmi plac aceste piese.”
Cum s-a schimbat relația ta cu aceste piese mai vechi de-a lungul anilor și acum, după pauză?
„Relația mea cu ele acum este că sunt foarte mândră de acea tipă nonsens de la 25 de ani care a decis să dea publicității un disc în care poate să privească spre exterior în fiecare piesă, fără să îndrepte nimic înapoi spre ea însăși. Sunt cu adevărat mândră de ea. Celelalte albume au fost mai introspective, iar eu a trebuit să parcurg propriul meu drum în ceea ce privește scrierea versurilor, așa că relația mea cu acele piese este: wow, bravo ție.”
Pe acest album, cu siguranță te îndrepți mai mult spre interior, în special în piese ca „Year Of Trouble”, în care îți recunoști partea în circumstanță. Ai spus că aproape ai transformat acea piesă într-un „moment de pe ringul de dans trist”. Care era viziunea ta inițială, iar de ce ai păstrat-o așa pe disc?
„Îmi place foarte mult „The Look” de Metronomy. Îmi place cum se construiește progresiv, iar la final, sintetizatorul continuă fără oprire. Am vrut să creez o piesă meditativă, aproape în stil Robyn, un „sad dancefloor” în acel sens. Însă pe măsură ce încercam, cu atât devineam mai nenatural sau îmi dădeam seama că încerc să ascund rușinea în spatele unei producții.
„A existat un moment în care am spus: „Nu va intra pe album. Este în coșul greu de făcut pentru moment.” Apoi Julia [Wallace], colega mea de trupă care a mixat albumul, m-a încurajat să „joacă piesa exact cum ai făcut-o până acum și pur și simplu să o scoți la lansare, nu trebuie să fie ceva mare”. Ciudat, pentru spectacolul nostru live, voi interpreta piesa pe deplin, dar spre final va exista o surpriză.”
Ai spus că ai dorit să interpretezi aproape câte un personaj diferit cu fiecare piesă pentru a te ajuta să scrii libert în versuri. Cum a te juca cu personaje diferite te-a ajutat să faci asta?
„Onest, în principal am jucat rolul meu, dar am interpretat o altă parte a sinelui meu. De fiecare dată când încercam să scriu despre încheierea acestei prietenii, încercam să surprind ansamblul complex în fiecare piesă, iar asta devenea foarte obositor și nu mergea nicăieri. Așa că în final mi-am impus niște limitări pentru fiecare piesă. Așa că „Feel It Change” este foarte moralist, foarte obraznic, iar provocarea a fost să mă “îmbrac în aceasta”, dar știind că în piesa următoare, „Year Of Trouble”, voi răsturna scenariul și voi deveni plină de vină, emotivă, zdrobită.
„Aceste limitări m-au ajutat cu adevărat să creez poveștile într-un mod coerent. Aceste piese nu sunt viața mea în frânturi exacte, dar surprind esența unei părți a mea și experiența despărțirii unei prietenii, lucru despre care nu am găsit multe în cărți sau alte resurse. Găsești multe despre despărțirile romantice, dar foarte puțin despre despărțirile dintre prieteni, iar asta este foarte confuz.”
„Știam că ceea ce creez acum, oricât de bine ar merge comercial, este adevărat și rezultatul celei mai bune mele puteri.”
Așadar a trebuit să îți creezi practic resursele necesare, apoi să le folosești pentru a te ajuta?
„Absolut. De asemenea, când Lorde și Charli XCX au lansat „Girl, So Confusing”, a fost atât de minunat să auzi acea experiență în muzică. Cred că pentru mine, în acest disc, nu încerc să demonizez pe cineva. Este experiența mea, rușinea mea și vina mea în legătură cu rolul meu în încheierea unei prietenii.”
Spune-mi despre modul în care vei tipări vinilul pentru acest album. Ai postat un video pe Instagram în care vorbeai despre faptul că este un tiraj norocos în ceea ce privește culoarea, dar este și sustenabil.
„Voi alege o opțiune de regranare – deci discurile pe care le vor lansa în Australia sunt realizate din resturi de la alte discuri. Când placa de vinil este presată, este un pătrat care devine un cerc, iar toate colțurile ajung la coșul de gunoi. Practic, discurile mele sunt fabricate din deșeuri.”
„Nu știi ce culoare va avea, pentru că depinzi de ceea ce trece prin fabrică în acel moment. Este foarte tare. De fapt, am făcut un tur al fabricii și, în săptămâna aceea, discul Big Thief era presat pe vinil verde, așa că am fost foarte entuziasmată. M-am gândit: „Poate primesc și eu puțin din talentul lor Big Thief!” Sper ca măcar o parte din talentul lor să se răsfrângă asupra mea.”
Ai și deja început să lucrezi la un alt disc – unde te duc acum aceste piese?
„Sună mult mai orientat spre exterior, mult mai observațional. Este foarte ritmat, iar mie chiar mă entuziasmează. Are un pic mai multă energie de chitară. Chitara a început să-și găsească locul înapoi în viața mea. Simt că am scris „Love And Fortune” așezându-mă jos, iar următorul disc pe care îl scriu, îl voi compune în părți în picioare. Este o senzație plăcută.”
„Love And Fortune” de Stella Donnelly apare pe 7 noiembrie prin Brace Yourself Records/Dot Dash Recordings
